monolitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOLÍTIC, -Ă, monolitici, -ce, adj. Privitor la monolit; de monolit. ♦
Fig. Bine închegat, unitar. – Din
fr. monolithique.monolitic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la monolit, de monolit. ♦ (
Fig.) Bine închegat, omogen. [< fr.
monolithique].
monolitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr.
monolithique)
monolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monolític adj. m.,
pl. monolítici; f. monolítică, pl. monolítice