monohibridism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOHIBRIDÍSM s. n. (
Biol.) Încrucișare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; monohibridare. – Din
fr. monohybridisme.monohibridism (Dicționar de neologisme, 1986)MONOHIBRIDÍSM s.n. (
Biol.) Stare a doi indivizi din aceeași specie care nu diferă decât printr-un singur caracter. [< fr.
monohybridisme].
monohibridism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOHIBRIDÍSM s. n. monohibridare. (< fr.
monohybridisme)