monohidrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOHIDRÁT, monohidrați, s. m. (
Chim.) Hidrat al unei substanțe solide care conține o singură moleculă de apă. – Din
fr. monohydrate.monohidrat (Dicționar de neologisme, 1986)MONOHIDRÁT s.n. (
Chim.) Hidrat care conține o singură moleculă de apă. [< fr.
monohydrate].
monohidrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOHIDRÁT s. m. hidrat al unei substanțe solide conținând o singură moleculă de apă. (< fr.
monohydrate)