monoftong (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFTÓNG, monoftongi, s. m. Vocală provenită din reducerea unui diftong. – Din
fr. monophtongue.monoftong (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFTÓNG s.m. (
Fon.) Sunet care provine din reducerea unui diftong. [< fr.
monophtongue, cf. gr.
monos – unic,
phtongos – sunet].
monoftong (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFTÓNG s. m. vocală care provine din reducerea unui diftong. (< fr.
monophtongue)
monoftong (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monoftóng (-nof-tong/-no-ftong) s. m.,
pl. monoftóngi