monoftonga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFTONGÁ, pers. 3
monoftonghează, vb. I.
Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din
fr. monophtonguer.monoftonga (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFTONGÁ vb. I. tr., refl. (
Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6
-ghează. / < fr.
monophtonguer].
monoftonga (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFTONGÁ vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr.
monophtonguer)
monoftonga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monoftongá (a se ~) (-nof-ton-/-no-fton-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se monoftongheáză