mojicime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOJICÍME s. f. (
Înv.) Mulțime de țărani sau de oameni simpli, de rând. –
Mojic +
suf. -ime.mojicime (Dicționaru limbii românești, 1939)mojicíme f. (d.
mojic).
Fam. Gloată de mojicĭ.
mojicime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mojicíme (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. mojicímiimojicime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mojicime f. gloata mojicilor.