mol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOL1, moli, s. m. (
Chim.) Moleculă-gram. – Din
fr. mole, germ. Mol.mol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din
it. molo, fr. môle.mol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOL3 subst. (
Arg.) Vin. – Din
țig. mol.mol (Dicționar de neologisme, 1986)MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ.
Mol, fr.
mole].
mol (Dicționar de neologisme, 1986)MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it.
molo, fr.
môle, cf. lat.
moles – grămadă].
mol (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOL1 s. m. moleculă-gram (< fr.
mole, germ.
Mol)
mol (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOL2 s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it.
molo, fr.
môle)
mol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mol s. n. – Vin. Țig.
mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de
Arg., ca și
der. molan, s. n. (vin),
molete, s. m. (vin).
mol (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mol, moluri s. n. v.
molan.mol (Dicționaru limbii românești, 1939)mol, V.
mîl.