mojicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOJICÉSC, -EÁSCĂ, mojicești, adj. (Despre purtări, atitudini etc.) De mojic (
1), specific mojicului; grosolan, vulgar, mitocănesc. –
Mojic +
suf. -esc.mojicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)mojicésc, -eáscă adj. (d.
mojic).
Fam. De mojic, vulgar:
vorbă mojicească.mojicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mojicésc (rar)
adj. m.,
f. mojiceáscă; pl. m. și
f. mojicéștimojicesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mojicesc a. ce ține de mojic.