mojicie - explicat in DEX

mojicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie.

mojicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
mojicíe f. (d. mojic). Fam. Purtare de mojic, faptă mojicească.

mojicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile

mojicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mojicie f. faptă sau vorbă mojicească.