mojdrean - explicat in DEX

mojdrean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOJDREÁN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a cărui coajă se folosește la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. măždrĕan.

mojdrean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mojdreán (mojdréni), s. m. – Varietate de frasin (Fraxinus ornus). Sl. (sb., cr.) mezdriti „a (se) decortica”, cu suf. -ean. Se explică prin mană care desprinde de pe trunchi coaja, ce se folosește ca purgativ. După Tiktin, pus în legătură cu mîzgă; după Scriban, din bg. myždrĕn. Cf. mojdan.

mojdrean (Dicționaru limbii românești, 1939)
mojdreán m., pl. enĭ (bg. myždrĕan, mojdrean; rut. modrénĭ, pol. modrzen, mozdrzen, vsl. modrĭenŭ, lárice). Un copac oleaceŭ de munte (fráxinus ornus). Cînd i se fac inciziunĭ, se scurge din el un sirop purgativ numit mană, care se dă maĭ ales copiilor.

mojdrean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MOJDREÁN (‹ bg.) s. m. Arbore sau arbust, din familia oleaceelor, înalt până la 10-12 m, cu frunze compuse și flori albe dispuse în panicule terminale, dese (Fraxinus ornus). Crește în regiunile sudice ale României. Sin (reg.) urm.

mojdrean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mojdreán s. m., pl. mojdréni

mojdrean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mojdrean m. frasin de munte (Fraxinus ornus). [Vechiu-rom. mojren = pol. MODRZEN].