minciunea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui
minciună (
1).
2. (Mai ales la
pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (
2). –
Minciună +
suf. -ea, -ică.