minciunea - explicat in DEX

minciunea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

minciunea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle, art. minciunélele

mincĭunea (Dicționaru limbii românești, 1939)
mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.