mindir - explicat in DEX

mindir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MINDÍR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină. – Din tc. minder.

mindir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer).

mindir (Dicționaru limbii românești, 1939)
mindír n., pl. e (turc. minder; ngr. mindéri [scris mintéri], bg. minder, rus. mindér). Est. Saltea de paĭe. – În vest saltea de paĭe.

mindir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mindír (reg.) s. n., pl. mindíre

mindir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mindir n. așternut de pat umplut cu paie sau lână. [Turc. MINDER].