minciuni(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MINCIUNÍ,minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
minciuni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) minciuní(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 să minciuneáscă