minciog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [
Pl. și:
mincioáge] –
Cf. ucr. misok „săculeț”.
minciog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mincióg s. n.,
pl. mincióguri/mincioágeminciog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)minciog n. ciorpac de prins pește. [Tras din
mince, după forma acestei plase în formă de sac].