minavet - explicat in DEX

minavet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

minavet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
minavét (minavéte), s. n. – Flașnetă. Origine nesigură. După Tiktin (urmat de Candrea și Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare să corespundă cu sensul cuvîntului, cunoscut numai în Mold. Ar putea fi vorba și de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterincă, flașnetă”, cf. liver. Scriban menționează sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

minavet (Dicționaru limbii românești, 1939)
minavét n., pl. e și urĭ, și -étă f., pl. e (pol. menwet, d. fr. ménuet, menuet. Cp. cu caterincă). Vechĭ. Menuet. Azĭ. Rar. Flașnetă.

minavet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!minavét (înv.) s. n., pl. minavéte

minavet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
minavet n. Mold. flașnetă de învățat păsări: un minavet de canar AL. [Fr. menuet, printr’un intermediar rusesc].