mendeleeviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENDELEÉVIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. – Din
fr. mendélévium.mendeleeviu (Dicționar de neologisme, 1986)MENDELEÉVIU s.n. (
Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron.
-viu. / < fr.
mendélévium, cf.
Mendeleev – chimist rus].
mendeleeviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENDELEÉVIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr.
mendélévium)
mendeleeviu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MENDELEÉVIU (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Mendeleev)
s. n. Element chimic transuranic (Md;
nr. at. 101,
m. at. 258). A fost obținut pe cale artificială în 1955. Izotopul cel mai stabil, cu o perioadă de injumătățire de 56 zile.
mendeleeviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mendeleéviu [
viu pron. viu]
s. n.,
art. mendeleéviul; simb. Md