menajerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENAJERÍE, menajerii, s. f. Loc special amenajat în care sunt ținute animale vii, mai ales sălbatice, pentru a fi expuse publicului; totalitatea animalelor care se află într-un asemenea loc. – Din
fr. menagerie, germ. Menagerie.menajerie (Dicționar de neologisme, 1986)MENAJERÍE s.f. Loc unde sunt ținute animale sălbatice (rare); totalitatea animalelor sălbatice ținute într-un asemenea loc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
ménagerie, germ.
Menagerie].
menajerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENAJERÍE s. f. colecție de animale sălbatice (rare, exotice); loc special amenajat unde sunt ținute astfel de animale. (< fr.
ménagerie, germ.
Menagerie)
menajerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menajeríe s. f.,
art. menajería, g.-d. art. menajeríei; pl. menajeríi, art. menajeríilemenajerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)menajerie f. locul unde s’adună animale străine și rare.