marfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁRFĂ, mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ◊
Expr. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar)
Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. – Din
magh. marha „vită”.
marfă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)márfă (mắrfuri), s. f. –
1. (
Trans.,
Maram.) Vite. –
2. (Înv.) Provizii. –
3. Obiecte de negoț. –
Var. (
înv.,
Trans.)
marhă, (Banat)
marvă. Sl. (
sb.,
cr.,
rut.)
marha (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și
mag. marha (Gáldi,
Dict., 144), din
v. germ. mariha „cal.” –
Der. mărfar (
var. marfagiu),
s. m. (negustor). Din
rom. provin
rut. marfa (Miklosich,
Wander., 17; Candrea,
Elemente, 408; Berneker, II, 19),
mag. márfa (Edelspacher 18).
marfă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)marfă, mărfuri I s. f. 1. prostituată.
2. obiect de contrabandă.
II adj. invar. foarte bun, de calitate superioară.
marfă (Dicționaru limbii românești, 1939)márfă f., pl.
mărfĭ și maĭ des n.
mărfurĭ (ung.
marha, avere [în banĭ], vite; sîrb.
mârha și
mârva, vite, marfă; bg. dial.
marva, rut.
márha, și [după rom.]
márfa, d. vgerm.
mar[i]ha, cal, ngerm.
mähre, mîrțoagă [V.
mareșal]; celtic
marka, irlandez
mark, cal. Cp. cu lat.
pecunta, banĭ,
pecus, vită, și got.
faihu, vite, proprietate, germ.
vieh, vită. Cp. și cu
dobitoc și
socotesc).
Vechĭ (
marhă, pl.
e). Vită. Avere mobilă.
Azĭ (
marfă). Lucrurĭ mobile de vînzare:
marfa dintr´o prăvălie, dintr´un depozit, dintr´o corabie. (Și azĭ în Maram. Trans. Ban.
marhă, vită. În Ban. [după sîrb.] și
marvă). V.
mărfar și
mărhaĭe.marfă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)márfă s. f.,
g.-d. mărfi, art. mắrfii; pl. mắrfurimarfă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marfă f. ceea ce se vinde și se cumpără (afară de imobile). [Tr.
marhă, vită (și
marfă) = serb. MARHA, vită: vitele sunt, la popoarele pastorale, principalul obiect de transacțiune].