măreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos.
2. (
Înv. și
reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. –
Mări1 +
suf. -eț.