marfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁRFĂ, mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ◊
Expr. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar)
Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. – Din
magh. marha „vită”.