marfar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MARFÁR s. n. v. mărfar.
marfar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) marfár (tren) s. n., pl. marfáre
marfar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) MARFÁR,marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.