maretie - explicat in DEX

măreție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂREȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast¹. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie.