marcant - explicat in DEX

marcant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență. – Din fr. marquant, germ. markant.

marcant (Dicționar de neologisme, 1986)
MARCÁNT, -Ă adj. Cu o deosebită valoare; însemnat. [Cf. fr. marquant].

marcant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MARCÁNT, -Ă adj. cu o deosebită valoare: însemnat. (< fr. marquant)

marcant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*marcánt, -ă adj. (fr. marquant, d. marquer, a marca). Barb. Însemnat, distins, ilustru, important: persoană marcantă.

marcant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
marcánt adj. m., pl. marcánți; f. marcántă, pl. marcánte

marcant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
marcant a. cu autoritate, cu influență: personaj marcant.