marca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCÁ, marchez, vb. I.
Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi.
3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna.
4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (
4). – Din
germ. markieren, fr. marquer.marca (Dicționar de neologisme, 1986)MARCÁ vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (
spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil.
2. (
Fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia.
3. (
Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6
-chează. / < fr.
marquer, cf. it.
marcare].
marca (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCÁ vb. tr. 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc. (< fr.
marquer, germ.
markieren)
marca (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARCA, com. în
jud. Sălaj, pe cursul superior al râului Barcău; în zona în care acesta și-a sculptat un frumos defileu în rocile cristaline; 2.798
loc. (2000). Haltă de
c. f. (în satul Porț). Vestigii ale unei așezări dacice din
sec. 1 î.Hr.-1
d. Hr. Satul
M. apare menționat documentar în 1314. Biserica de lemn cu hramul Înălțarea Domnului (1792), în satul Porț.
marca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
marcheázămarcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marcà v.
1. a pune o marcă pe:
a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoaștere:
a marca un loc într’o carte; 3. fig. a semnala.