marcaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARCÁJ, marcaje, s. n. Acțiunea de
a marca și rezultatul ei; marcare.
1. (
Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦
Spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum;
p. ext. totalitatea semnelor care indică un drum turistic;
spec. semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.)
2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze (
4).
3. (În sintagma)
Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție (sportivă). – Din
fr. marquage.marcaj (Dicționar de neologisme, 1986)MARCÁJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaștere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constând din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeți, forme geometrice sau inscripții) pe suprafața căii rutiere, pe borduri, pe stâlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea unor asemenea semne.
2. (
Sport) Sistem de delimitare a spațiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acțiunea de a marca (3). ◊
Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o competiție. [Cf. fr.
marquage].
marcaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARCÁJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne. 3. acțiunea de a marca (4). ♦ tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă. (< fr.
marquage)
marcaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marcáj s. n.,
pl. marcáje