marc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARC s. n. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din
fr. marc.marc (Dicționar de neologisme, 1986)MARC s.n. 1. Produs alimentar obținut prin extragerea sucului din fructe.
2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr.
marc].
marc (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARC1 s. n. 1. produs alimentar prin extragerea sucului din fructe. 2. reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. (< fr.
marc)
marc (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARC2 s. n. (rugbi) prinderea balonului din zbor, când acesta a fost șutat de un adversar. (< engl.
mark)
marc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARC, Franz (1880-1916), pictor și grafician german. Alături de Kandinsky și de A. Macke, principalul reprezentant al grupării „Der Blaue Reiter”. În lucrările sale, animalul apare ca simbol al existenței inocente și al vieții tainice a naturii, în culori strălucitoare și în forme geometrizate („Mari cai albaștri”, „Capre în pădure”, „Tigrul”). Tendințe de abstractizare („Forme în luptă”).
marc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marc s. n.