majorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAJORÁNT, -Ă, majoranți, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. Care majorează.
2. S. m. (
Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. – Din
fr. majorant.majorant (Dicționar de neologisme, 1986)MAJORÁNT adj. Care mărește, majorează. //
s.m. (
Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. [< fr.
majorant, cf. lat.
maior – mai mare].
majorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAJORÁNT s. m. (mat.) element, număr mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. (< fr.
majorant)
majorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majoránt1 adj. m.,
pl. majoránți; f. majorántă, pl. majorántemajorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majoránt2 (
mat.)
s. m.,
pl. majoránți