majorat - explicat in DEX

majorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAJORÁT¹ s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.

majorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAJORÁT², -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit⁴, sporit. – V. majora.

majorat (Dicționar de neologisme, 1986)
MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].

majorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)

majorat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*majorát n., pl. urĭ (d. major). Vîrstnicie, starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ, cînd are pe deplin drepturile personale). Timpu cît omu e major.

majorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
majorát s. n.

majorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
majorat n. starea celui ce are vârsta cerută de lege spre a exercita drepturile civile și politice.