majordom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAJORDÓM, majordomi, s. m. (În Franța, în evul mediu) Intendent al domeniilor regale și al palatului;
p. gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar);
p. ext. șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. – Din
fr. majordome.majordom (Dicționar de neologisme, 1986)MAJORDÓM s.m. Intendentul unui palat regal sau princiar; (
p. ext.) șef al personalului de serviciu în casele marilor nobili și bogătași. [< fr.
majordome, germ.
Majordom, cf. lat.
maior – șef,
domus – casă].
majordom (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAJORDÓM s. m. intendent al unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu într-o casă bogată. (< fr.
majordome)
majordom (Dicționaru limbii românești, 1939)*majordóm, V.
maĭordom.majordom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majordóm s. m.,
pl. majordómimajordom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)majordom m. mai-marele Curții (la Roma și în Spania).