majora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAJORÁ, majorez, vb. I.
Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din
fr. majorer.majora (Dicționar de neologisme, 1986)MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i.
-rez. / < fr.
majorer].
majora (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr.
majorer)
majora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
majoreáză