majorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAJORÁRE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire. ♦ Sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc. –
V. majora.majorare (Dicționar de neologisme, 1986)MAJORÁRE s.f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; mărire. [<
majora].
majorare (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAJORÁRE s. f. acțiunea de a majora; creștere, mărire. ◊ sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)
majorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)majoráre s. f.,
g.-d. art. majorắrii; pl. majorắri