legitimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGITIMÁT, -Ă, legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal.
2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim.
3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. –
V. legitima.legitimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGITIMAT, -A, legitimați, -te, adj. 1. Căruia
i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal.
2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim.
3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. —
V. legitima.