legitimare - explicat in DEX

legitimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGITIMÁRE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – V. legitima.

legitimare (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGITIMÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (Spec.) Recunoaștere a unui copil. [< legitima].

legitimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legitimáre s. f., g.-d. art. legitimắrii; pl. legitimắri

legitimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGITIMÁRE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. — V. legitima.