legitimist - explicat in DEX

legitimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.

legitimist (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGITIMÍST, -Ă adj. Referitor la legitimism. // s.m. și f. Adept al legitimismului. [< fr. légitimiste].

legitimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGITIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. légitimiste)

legitimist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*legitimíst, -ă s. și adj. Care apără principiu dinastiiĭ legitime, drepturile de naștere la tron: partidu legitimist francez.

legitimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legitimíst adj. m., s. m., pl. legitimíști; adj. f., s. f. legitimístă, pl. legitimíste

legitimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f. adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. — Din fr. légitimiste.