legitate - explicat in DEX

legitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost').

legitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă}.

legitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)

legitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legitáte s. f., g.-d. art. legitắții; pl. legitắți

legitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. — Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost ’).