legitimație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din
fr. légitimation.legitimație (Dicționar de neologisme, 1986)LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen.
-iei, var.
legitimațiune s.f. / cf. fr.
légitimation].
legitimație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr.
légitimation)
legitimație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legitimáție (-ți-e) s. f.,
art. legitimáția (-ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (-ți-i-)