labil - explicat in DEX

labil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABÍL, Ă, labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

labil (Dicționar de neologisme, 1986)
LABÍL, -Ă adj. 1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].

labil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABÍL, -Ă adj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent și necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)

labil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle

labil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABÍL, -Ă, labili, -e, adj. Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. — Din fr. labile, lat. labilis.