labiat - explicat in DEX

labiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.

labiat (Dicționar de neologisme, 1986)
LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].

labiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuști, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)

labiat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LABIÁT, -Ă (‹ fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbuști, bogate în uleiuri eterice, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile și cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale și melifere (ex. levănțica, izma, talpa gâștei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moartă, jaleșul).

labiat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*labiát, -ă adj. (fr. labié, d. lat. lábium, buză). Bot. A căruĭ corolă are doĭ lobĭ în formă de buze: plante labiate (minta, rosmarinu ș. a.). S. f., pl. e. O labiată.

labiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
labiát (-bi-at) adj. m., pl. labiáți; f. labiátă, pl. labiáte

labiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
labiat a. se zice de florile ale căror petale sunt în formă de buze. ║ labiate f. pl. familie de plante monocoțiledoane.

labiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru munchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-al] — Din fr. labié.