labiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat,
f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. [
Pr.:
-bi-at] – Din
fr. labié.