labilitate - explicat in DEX

labilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

labilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LABILITÁTE s.f. Atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. ♦ Însușirea de a fi labil; instabilitate. [Cf. fr. labilité].

labilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABILITÁTE s. f. 1. atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. 2. (fig.) însușirea de a fi labil; instabilitate. 3. (biol.) însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de mai mulți factori. (< fr. labilité)

labilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. — Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t.