labie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁBIE, labii, s. f. 1. (
Bot.) Formație caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze.
2. (
Anat.) Element constitutiv al vulvei. [
Pr. -bi-e] – Din
lat. labium.labie (Dicționar de neologisme, 1986)LÁBIE s.f. Labium. [Gen.
-iei. / < germ.
Labia].
labie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÁBIE s. f. element constitutiv al vulvei; buză; labium. (< germ.
Labia, lat.
labium)
labie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LÁBIE (‹
fr.; {s}
lat. labium „buză”)
s. f. (
ANAT.)
Labia mare = fiecare dintre cele două mari repliuri cutanate, ce delimitează intern, de fiecare parte, vestibulul vulvei și care sunt reunite posterior în comisura posterioară.
Labia mică = fiecare dintre cele două repliuri cutanate ce delimitează intern, de fiecare parte, în raport cu labiile mari, vestibulul vulvei.
labie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*lábie s. f.,
g.-d. art. lábiei, pl. lábiilabie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁBIE, labii, s. f. 1. (
Bot.) Formațiune caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze.
2. (
Anat.) Element constitutiv al vulvei. [
Pr.:
-bi-e] —
Din lat. labium.