județean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDEȚEÁN, -Ă, județeni, -e, adj. Care aparține unui județ (
II), privitor la un județ. –
Județ +
suf. -ean.județean (Dicționaru limbii românești, 1939)județeán, -că s., pl.
enĭ, ence (d.
județ). Locuitor de județ. (Adj.
Consiliŭ județean, cale județeană. Forma corectă ar fi
județenesc, ca
orășenesc, cetățenesc. Cp. cu răsăritean).
județean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)județeán adj. m.,
pl. județéni; f. județeánă, pl. județénejudețean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)județean a. ce ține de județ:
consiliu județean, căi județene.județean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUDEȚEÁN,-Ă, județeni, -e, adj. care aparține unui județ (
II 2), privitor la un județ. —
Județ +
suf. -ean.