jucător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUCĂTÓR, -OÁRE, jucători, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc.
2. (
Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. –
Juca +
suf. -ător.