judecire - explicat in DEX

judecire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUDECÍRE s. f. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci.

judecire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
judecíre (înv.) s. f., g.-d. art. judecírii

judecire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUDECÍRE s. f. (înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. — V. judeci.