judiciar - explicat in DEX

judiciar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

judiciar (Dicționar de neologisme, 1986)
JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius].

judiciar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUDICIÁR, -Ă adj. 1. referitor la justiție. 2. făcut prin justiție. (< fr. judiciaire, lat. iudiciarius)

judiciar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* judiciár, -ă adj. (lat. judiciarius). Relativ la justiție, judecătoresc: deliberare judiciară. Făcut pin autoritatea justițiiĭ: vînzare judiciară. relativ la elocŭența de baroŭ: genu judiciar. Adv. În mod judiciar, conform regulelor judiciare.

judiciar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre

judiciar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
judiciar a. 1. relativ la justiție: autoritate judiciară; 2. care se face prin autoritatea justiției: vânzare judiciară; 3. relativ la elocvența de barou: genul judiciar.

judiciar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] — Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.