județ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDÉȚ, (
I, 1, 2)
județi, s. m., (
I, 3, 4, II)
județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar.
2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (
1).
3. S. n. Judecată (
3).
4. S. n. (
Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi.
II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova.
2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. –
Lat. judicium.