judeci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDECÍ, judecesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din
judec.judeci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)judecí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. judecésc, imperf. 3
sg. judeceá; conj. prez. 3
să judeceáscăjudeci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUDECÍ, judecesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. — Din
judec.