judecătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. –
Judecător +
suf. -ie.