jignitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. –
Jigni +
suf. -tor.jignitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jignitór adj. m.,
pl. jignitóri; f. sg. și
pl. jignitoárejignitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. —
Jigni +
suf. -tor.